Chiar dacă din titlu pare că și cum prezint ceva ce toată lumea consideră ca fiind nou, deseori suntem nepăsători în multe lucruri.
În timp ce nimeni nu ar plăti pe cineva dacă nu muncește, când vine vorba de credință credem că, fără a munci putem avea darurile și viața credinței. Auzim multe despre credință, dar nu facem nimic legat de asta, cum nu există nicio provocare, niciun interes, cum nicio concurență sănătoasă nu e cultivată, nu ne folosim de posibilitățile și de drepturile pe care ni le oferă credința și, desigur, nu vedem efectele pe care le are credința asupra vieții noastre zilnice.
Dimpotrivă, credem că, credința este doar pentru dimineață de duminică la biserică și alte îndatoriri bisericești, fără a aștepta ceva mai bun pentru ziua de mâine, fără speranța că, prin credința în Dumnezeul cel viu se vor întâmpla lucruri mai bune în viața mea, fără a căuta și binențeles fără a evalua pe baza valorilor credinței.
În realitate, din sfintele Scripturi reiese clar că, fără a fi în mod direct interesat, fără muncă, fără cercetare, fără inovare, fără creativitate, fără a controla rezultatele zilelor cotidiene, nu este prevăzută nicio plată iar viitorul este precar și nimeni nu îți poate garanta nimic. Se face trimitere la acestea în capitolul 19 al Evangheliei după Luca.