Rutina zilnică este ceea ce fiecare dintre noi experimentează în viața noastră. Nu este o teorie, ci un adevăr și un act. Și numai atunci când viața de zi cu zi este adevărată și practică, viața are sens și efect. Imaginile, imaginația, visele și planurile inexistente sunt bune, dar ceea ce contează în primul rând este adevărul vieții noastre, viața de zi cu zi pe care o trăim cu
toții, experiențele pe care le dobândim și la sfârșitul zilei pot fi rezumate și analizate dacă sunt bune și productive sau sunt proaste și sterile.

Nimeni nu vrea ca munca lor grea să fie irosită, timpul lor să fie irosit. Cu toții ne dorim și muncim pentru a avea rezultate, pentru a ne valorifica profiturile, pentru a ne bucura de munca grea și de trudă. Asta ne dictează bunul simț și asta facem. Așadar, dacă în viața noastră de zi cu zi există ’’drojdia’’, dacă există o forță care dă viață, care schimbă calitatea și compoziția vieții noastre, drojdia care dă gust și bogăție, atunci Dumnezeul viu acționează și rezultatele sunt vizibile atât pentru om, cât și pentru mediul său.

Principiul de bază al vieții noastre de zi cu zi este înțelegerea, adică buna cunoaștere, percepția corectă a evenimentelor și a mediului în care au loc evenimentele. Fără o bună înțelegere, fără o bună cunoaștere, fără o înțelegere adecvată a evenimentelor și a mediului în care au loc, știm cu toții că suntem în pericol de eșec, în pericol de distrugere și de ruină. De aceea mergem la școli, învățăm să citim și să scriem, trăim socializând și nu în izolare.

Cu alte cuvinte, scopul vieții noastre de zi cu zi este de a înțelege cât mai bine ceea ce se întâmplă în jurul nostru și în noi. Și este un fapt că, cu cât înțelegem mai bine, cu atât cunoaștem mai profund faptele, cu atât suntem mai eficienți în viața noastră. Înțelegerea, cunoștințele, conștientizarea și experiența pozitivă și eficientă sunt condițiile necesare pentru un mâine mai bun și mai sigur, sunt o garanție a unei zile mai bune în noi și în ediul nostru.

De obicei, noi oamenii îl căutăm pe Dumnezeu doar atunci când avem nevoie de El. Și, în mod evident, acest lucru nu este rău, este foarte bun, dar nu este în niciun caz suficient și nu acoperă complet, sau, mai degrabă, nici măcar nu începe să abordeze problema relației dintre om și Creatorul său. Relația cu Dumnezeul cel viu, precum și orice relație vie, se bazează pe reciprocitate, altfel nu este o relație, ci o tranzacție, precum o tranzacție
comercială.

Adevărata relație, relația vie, include conversația, articularea vorbirii și elogiul, înțelegerea, percepția și co-percepția, conține legătura și funcția sentimentelor de loialitate, căutare de ambele părți. Omul are nevoie de Dumnezeul cel viu printr-o relație vie, care include tot felul de rezultate, fără limitări și excluderi. Rezultatul arată dacă există o astfel de relație, dacă funcționează, dacă produce fructe, dacă este continuă și dacă are un viitor lung sau dacă sunt vizibile semnele de îmbătrânire, îndoire, eșec și sfârșit.

Marile minuni și schimbările mari nu necesită întotdeauna necesitatea unor acte și evenimente solide. Mai des, schimbările majore sunt aproape silențioase și neobservate. Faptul că rezultatele obținute sunt asurzitoare ulterior nu înseamnă că intensitatea și publicitatea au fost aceleași cu actul de la care provin. Cazul tratamentului orbului congenital este unul tipic.

O conversație privată, un scuipat pe pământ, un orb spălat într-un mic rezervor de apă, sunt toate acte și evenimente tăcute, aproape private. Puțini participă la acțiune, puțini vorbesc de fapt și puțini își dau seama ce se întâmplă exact. Cu toate acestea, mulți vor încerca să înțeleagă mai târziu, să interpreteze și să examineze, să judece și să critice sau să laude. În evenimentele mari, martorii reali sunt puțini. Cu toții vrem să fim prezenți și să avem o opinie în rezultate, chiar și atunci când, evident nu cunoaștem faptele.

Întunericul pe care îl avem de la naștere, defectele, sărăcia și dezastrele pe care le-am moștenit de la părinții și strămoșii noștri – defecte, întuneric și impasuri de care nu suntem responsabili, sunt lucruri pentru care nu ar trebui să plângem sau să ne jelim soarta, nici să trăim în mizerie și frustrare, in schimb ele pot fi o provocare, o oportunitate, o ocazie de a trece de la suprafață în jos, de la superficial la esență, de la tristețea și mizeria zilnică, înfrângerea morală și mentală la cucerirea și experiența victoriei în viața noastră de zi cu zi.

Dacă unghiul nostru vizual se schimbă și în spatele superficialului căutăm esența, dacă suntem înarmați nu cu un spirit de lașitate și înfrângere, ci cu un spirit de forță, dacă suntem înarmați cu spiritul căutarii, anchetei și persistenței, atunci vom descoperi comorile și oportunitățile care se ascund în spatele lepădării, în spatele defectelor, a marginilor și a dezastrelor. Și atunci, nu numai că vom învinge, dar vom prădă pe vrăjmașul care ne sperie și vrea să fugim, să devenim învinși și orbi și să ne întoarcem la întuneric în locul luminii, la mizerie și nu la victorie și cucerire.