Între generații a existat întotdeauna un grad de înțelegere. La început, fiecare generație este diferită de cea anterioară. Mai târziu, totuși, dă loc și următorei, iar acest ciclu se repetă la fiecare treizeci de ani. Tinerii consideră că cei mai în vârstă sunt conservatori, iar cei în vârstă îi consideră pe cei mai tineri drept rebeli.

Este evident, însă, dacă acest lucru se repetă, ceea ce înseamnă că tinerii de astăzi devin conservatori de mâine pentru generațiile tinere, așadar există un secret care leagă și dezleagă generațiile de oameni între ei și asta este îmbătrânirea corpului și schimbarea tehnologiei.

Interesele tinerilor și ale celor mai în vârstă sunt diferite, ceea ce duce la crearea unei distanțe în percepțiile legate de problemele cotidiene și nu numai de acestea. O legătură sigură pentru a menține o relație lină între generații este exploatarea acelor elemente care au valoare atât pentru ătrâni, cât și pentru tineri. Valorile vieții și chiar mai mult, valorile pentru o viață cât mai bună sunt cel mai bun lucru pe care îl putem cultiva pentru binele comun. Și trebuie să descoperim aceste valori și să le cultivăm de când suntem mici și pe măsură ce îmbătrânim.

Viața noastră de zi cu zi este plină de obligații și recompense, din cauza alegerilor noastre și a recompenselor lor. Iar responsabilitatea alegerilor conține două elemente. În primul rând, cunoscând existența opțiunilor împreună cu conținutul opțiunilor și în al doilea rând, decizia mea cu privire la opțiune.

Pentru ambele aspecte, responsabilitatea este personală. Nimeni nu decide pentru noi. Noi decidem și alegem. Nimeni altcineva. Este ușor să ne asumăm responsabilitatea pentru ceilalți, dar este foarte dificil pentru noi să ne asumăm personal responsabilitățile alegerilor și acțiunilor noastre. Însă acesta este adevărul și, cu cât îl acceptăm mai mult, cu atât ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile și acțiunile noastre, cu atât devenim mai maturi, cu atât devenim mai experimentați și mai înțelepți și mai eficienți.

Acest lucru îi distinge pe cei vii de cei morți. Cei vii sunt chemați să ia decizii și să aleagă, cei vii sunt judecați, oamenii vii și activi participă la viață și la luarea deciziilor. Și toți luăm decizii în funcție de cunoștințele și judecățile noastre personale. Și cât trăim, avem loc să ne schimbăm și să ne îmbunătățim atât cunoștințele, cât și judecata.

Cuvântul „apărare” în limba greacă înseamnă că îți ridic un scut peste cap și te protejez de atacurile inamicilor. Scutul era o armă defensivă care putea acoperi toate părțile corpului, iar valoarea sa era excelentă, deoarece putea mișca și apara partea corpului care avea nevoie de protecție.

Din acest motiv, cuvântul „apărare” are semnificații multiple și se referă la orice fel de atac, indiferent de obiectivul adversarului. De multe ori, omul este echipat, dar nu poate fi complet în siguranță, deoarece nimeni nu știe exact planurile adversarilor săi. Drept urmare, loviturile neașteptate trebuie acoperite cu o armă și tocmai acesta este rolul scutului, deoarece poate fi mutat direct la fiecare parte a corpului care este atacată.

Cu toții putem înțelege că această flexibilitate a fost și este valoroasă, deoarece poate oferi o protecție reală la fiecare lovitură și poate ține persoana care este atacată de inamicul său, în siguranță și neatinsă. Desigur, din moment ce nu trăim în condiții de război fizic, conceptul de protecție este mai valoros, deoarece atacurile și nevoia de apărare sunt multe și în general necunoscute și, pentru că inamicul are un arsenal bogat și o varietate de metode în atacurile sale.

Cu toții înțelegem sau cel puțin bănuim că darurile lui Dumnezeu sunt semnificative și unice și, din această cauză, din motive inexplicabile, considerăm că aceste daruri sunt adresate doar specialiștilor și numai celor care știu multe și se bucură de glorie și admirație în viața lor de zi cu zi. De asemenea, credem că oamenii obișnuiți nu au o pondere în ceea ce privește cunoștințele și experiență, de aceea sunt excluși din aceste probleme și considerăm că este o stare naturală faptul că trebuie să depindă de opinia celorlalți.

Aceasta este în mod evident o imagine eronată și pretențioasă a darurilor lui Dumnezeu, chiar dacă se ține cont de faptul că în zilele noastre, oamenii simpli gestionează probleme uriașe care implică milioane de oameni și viața lor de zi cu zi, de la șoferi de mașini până la profesioniști care au grijă de viața noastră.

În timp ce noi, oamenii obișnuiți, gestionăm mari probleme din viața noastră, când vine vorba de gestionarea darurilor lui Dumnezeu, din motive inexplicabile, credem că este o problemă care nu ne privește, o problemă despre care nu putem avea cunoștințe și desigur că nu o putem gestiona. Și acest lucru este în mod evident greșit și chiar fatal.

Principiul de bază al succesului obiectivului nostru este rezultatul dorit. Deci, ceea ce percepem drept succes este atunci când rezultatul pentru care ne-am străduit a venit din propria noastră muncă. În orice alt caz, va fi un exercițiu, util, dar neprofitabil. Pentru că, rezultatele sunt totul. În acest scop, Hristos nu analizează în teorie învățăturile Sale, ci folosește exemple practice, nu numai pentru a ajuta oamenii să-L înțeleagă, ci pentru a evita
neînțelegerile.

Aceste imagini practice folosite de Hristos, nu trebuie privite drept ca slăbiciune, simplitate sau populism, ci, dimpotrivă, permit oricui, să înceapă căutări mai profunde și mai fundamentale, în timp ce stau pe o bază solidă. În acest fel, ne conduce de la suprafață până la fund, de la simplitate la complexitate, de la schițe la proiecte și de la întuneric la o luminiță, la mai multă lumină, la apă vie și în final la viață.