Condițiile vieții noastre, astăzi și în trecut, nu au fost întotdeauna ușoare sau favorabile.

De la naștere omul este supus unor greutăți severe, fizice și psihice, economice, sociale și emoționale. În toate aceste încercări, toți trebuie să fie înarmați și pregătiți în mod corespunzător pentru a le face față cu succes și pentru a trece peste rezistență și peste cele diavolești.

Și pentru că realitatea cruntă și încercările vor veni inevitabil, toată lumea este obligată să descopere instrumentele și armele adevcate nevoilor lor personale, cu care vor putea să reziste și să învingă orice împotrivire. Asta pentru că, instrumentele și armele variază în funcție de nevoile noastre, dar și de abilitățile noastre de a le folosi.

Și pentru fiecare efort și conflict de succes, pregătirea și practica corespunzătoare sunt necesare pentru a învinge rezistența și de a garanta succesul efortului fiecăruia.

Muncă, rezultat, judecată. Aceasta este viața noastră de zi cu zi privind toate problemele, simple sau complexe, importante sau nesemnificative.

Lucrăm și trudim pentru că avem un plan, mic sau mare, scurt sau lung și planul nostru înclude în toate cazurile un rezultat așteptat, un profit, un beneficiu, o dezvoltare pozitivă a fiecărui caz în parte. Acest lucru se întâmplă atât în gândurile noastre simple sau complexe cât și în zilele obișnuite dar și în planurile noastre ce țin de viitor.

Muncim din greu pentru că așteptăm un rezultat bun și pozitiv ca urmare a efortului nostru, nu să fim răniți sau să ne pierdem realizările. Și Hristos a fost absolut în aceste chestiuni și, cu fiecare ocazie a insistat asupra nevoii nu doar de a munci dar de asemenea și pe atenția care trebuie dată situației noastre până când vom obține un rezultat care ar trebui să fie pozitiv, stabil, profitabil, sincronizat cu scopul pentru care ne-am străduit.

Pretextul, adică găsirea scuzelor este o caracteristică tipică creștinilor atunci când vor ceva, dar realitatea este alta.

Inevitabil, desigur, se înțelege că, un comportament preventiv duce la o judecată și o apreciere greșită a lucrurilor și, în final la îndepărtarea de la adevăr și de la practica credinței aplicate, la inerția și lipsa de interes pentru progresul conștientizării lui Dumnezeu.

Această atitudine preventivă este analizată de Hristos Însuși cu ocazia unei declarații făcute de către un evreu anonim în timpul unei mese descrise de către evaghelistul Luca în capitolul 14. Principala caracteristică a acestei atitudini preventive este privarea și, în cele din urmă pierderea lucrurilor prețioase pe care Dumnezeu le-a pregătit.

Aici se explică de ce logica centurionului, previziunea și ingeniozitatea lui Zacheu, căutările femeii samaritene, și alegerea momentului potrivit în viața noastră de zi cu zi, sunt piatra de temelie a fiecărui succes care acoperă și satisface prezentul, dar, în același timp lasă o ușă deschisă viitorului.

Chiar dacă din titlu pare că și cum prezint ceva ce toată lumea consideră ca fiind nou, deseori suntem nepăsători în multe lucruri.

În timp ce nimeni nu ar plăti pe cineva dacă nu muncește, când vine vorba de credință credem că, fără a munci putem avea darurile și viața credinței. Auzim multe despre credință, dar nu facem nimic legat de asta, cum nu există nicio provocare, niciun interes, cum nicio concurență sănătoasă nu e cultivată, nu ne folosim de posibilitățile și de drepturile pe care ni le oferă credința și, desigur, nu vedem efectele pe care le are credința asupra vieții noastre zilnice.

Dimpotrivă, credem că, credința este doar pentru dimineață de duminică la biserică și alte îndatoriri bisericești, fără a aștepta ceva mai bun pentru ziua de mâine, fără speranța că, prin credința în Dumnezeul cel viu se vor întâmpla lucruri mai bune în viața mea, fără a căuta și binențeles fără a evalua pe baza valorilor credinței.

În realitate, din sfintele Scripturi reiese clar că, fără a fi în mod direct interesat, fără muncă, fără cercetare, fără inovare, fără creativitate, fără a controla rezultatele zilelor cotidiene, nu este prevăzută nicio plată iar viitorul este precar și nimeni nu îți poate garanta nimic. Se face trimitere la acestea în capitolul 19 al Evangheliei după Luca.

Spre deosebire de alte cazuri (centurionul, femeia samariteană, etc), în capitolul 19 Evanghelistul Luca descrie întâlnirea lui Hristos cu o bine cunoscută (în sensul negativ) persoană a timpului său, Zacheu.

Deși numele său nu este unul cunoscut în limba greacă, cazul său este o dovadă puternică că oricine caută, va găsi ceea ce caută. El îl cauta pe Hristos dar nu l-a putut întâlnii din cauza mulțimii care îl inconjura de obicei, și de aceea a decis să se urce într-un copac pe sub care Domnul avea să treacă.

Acest act de credință și de interes a fost foarte apreciat de Hristos, care nu doar a vorbit cu Zacheu ci, în pofida regulilor sociale și morale a acelor timpuri a stat în casa acestuia. Rezultatele acestei vizite au fost descrise în amănunt și cu mare înteres doar de către Evaghelistul Luca.